O inimă între două lumi

Sunt prietenii care nu se termină atunci când viața așază între doi oameni o distanță pe care nu o mai pot trece.

Sunt legături atât de puternice încât continuă să existe dincolo de timp, dincolo de cuvinte și dincolo de prezența fizică.
Această inimă am pictat-o pentru cineva care și-a pierdut cea mai bună prietenă.

Pentru un suflet care a rămas cu multe amintiri, cu dor și cu iubirea aceea specială care se naște între doi oameni ce au împărțit bucăți importante din viață.
Am ales forma de inimă pentru că acolo rămân cei pe care îi iubim. Nu dispar cu adevărat. Își schimbă doar locul.

Nu îi mai putem îmbrățișa, nu le mai putem auzi vocea, dar îi purtăm cu noi în fiecare zi.
Aripa simbolizează sufletul liber, protecția și liniștea. Mi-am imaginat că oamenii dragi care pleacă devin cumva lumină pentru cei rămași aici.

O prezență blândă care veghează, care ne amintește să mergem înainte și să iubim în continuare viața.
Florile sunt un ultim gest de iubire, un „nu te-am uitat” spus fără cuvinte. Iar culorile delicate sunt despre pace, acceptare și recunoștința că am avut privilegiul să cunoaștem un asemenea suflet.

Pentru mine, acest tablou nu a fost doar o pictură. A fost o emoție așezată pe pânză, o încercare de a transforma dorul în ceva care poate fi privit și atins.

Crina.